Capcana imobiliara de sub umbrela insolventelor

Doar o mica parte a firmelor care îsi declara insolventa reusesc sa se repuna pe picioare în urma aplicarii unui plan profesionist de reorganizare a activitatii. În opinia lui Arin Stanescu, presedintele Uniunii Nationale a Practicienilor în Insolventa, aproximativ 90% dintre firmele aflate în insolventa sunt, de fapt, în faliment. Mai precis, sansele de a convinge creditorii de viabilitatea unui plan de reorganizare sunt nule.

„Din pacate, este adevarat ca cea mai mare parte a insolventelor sunt, de fapt, falimente. Vina nu este exclusiv a debitorilor, a creditorilor, a legii sau a celor care o aplica. Fiecare are vina lui. Poate mai mult în zona debitorilor, unde lipseste, pur si simplu, cultura antreprenoriala. Un creditor nu are cum sa accepte un plan de restructurare absolut necredibil. În al doilea rând, nu poti veni în fata creditorilor cu acelasi management care a dus debitorul în situatia de a declara insolventa. Multi debitori nu înteleg ca managementul trebuie schimbat pentru a avea credibilitate în fata creditorilor“, spune Stan Tîrnoveanu, avocat partener al Zamfirescu Racoti Predoiu (ZRP), firma care a deschis recent si o casa de insolventa.

Lumea „tepelor“ imobiliare…

Povestile de succes sunt cu atât mai greu de gasit cu cât intentiile debitorilor nu sunt întotdeauna cele mai bune.  „Bancile devin uneori reticente din cauza practicilor neoneste ale debitorilor. Unele companii folosesc procedura insolventei împotriva intereselor creditorilor… De exemplu, sunt destul de multe situatii în care bancile nu vad sanse de reusita în zona proiectelor imobiliare. De multe ori, dezvoltatorii nu fac altceva decât sa încerce sa îndestuleze actionarii sau fondatorii proiectelor care, direct sau prin diverse vehicule, ajung si în postura de creditor“, arata Tîrnoveanu.Debitorii de rea-credinta au la îndemâna si posibilitati legale pentru a-si îndeplini scopul. Odata cu declansarea procedurii insolventei, se constituie cinci grupe de creditori. Planul de reorganizare este votat pe fiecare grupa în parte. Cum în postura de creditor se afla de multe ori, direct sau prin diverse fonduri de investitii ori furnizori de servicii, chiar cei care au dezvoltat proiectul, ei vor sustine reorganizarea.

În aceste conditii, chiar daca banca are 90% din datoria debitorului si se opune planului de reorganizare, daca creditorii din celelalte patru categorii voteaza planul, acesta va fi pus în practica în ciuda dorintei bancii. Daca planul este acceptat, firma este sub protectia insolventei o perioada de pâna la trei ani, timp în care actionarii mascati, în creditori, îsi vor recupera cu prioritate banii. În situatia expusa mai sus se afla banci mari din România.

… si a bunurilor fara valoare

Nici în ceea ce priveste calitatea activelor pe care practicienii în insolventa ar trebui sa le valorifice lucrurile nu stau bine. „Majoritatea activelor pe care trebuie sa le valorificam în procedurile de faliment sunt terenuri, constructii si utilaje care arata, majoritatea, ca fiarele vechi. Stiti cum e piata imobiliara din România! Se reuseste cu mare dificultate sa vinzi ceva. Majoritatea societaților care intra în insolventa nu mai au, practic, nimic“, arata Arin Stanescu, într-un interviu pentru Lumea Justitiei.

Evaluarile „optimiste“ ale pietei insolventelor, care vorbesc despre miliarde de euro, adunând activele unor companii cu probleme si înmultindu-le cu pretul lor de piata la care, în realitate, nu cumpara nimeni nu mai par plauzibile. În 2010, valoarea bunurilor vândute abia daca a atins 200 de milioane de euro, iar în 2011, nu a trecut cu mult de aceasta valoare. Un dosar în care un dezvoltator imobiliar datoreaza 50 de milioane de euro catre creditori si în care se valorifica activele pentru 19-20 de milioane de euro este un succes. În aceste conditii, se va ajunge la o selectie mai atenta a clientilor.


200 de milioane de euro au reusit sa recupereze practicienii în insolventa în 2010. Suma nu va fi mai mare nici în 2011


Explozie
Numarul insolventelor a crescut de trei ori în  patru ani.
O aparenta mina de aur pentru practicienii în insolventa care vor avea însa mult de munca.